Linia de pe monitor este înregistrarea activității electrice a inimii: fiecare bătaie apare ca o succesiune de unde, iar distanța dintre ele arată ritmul. Un ECG nu se interpretează după aspect, ci de către medic. Explicația de mai jos, pentru cititorii RevistaMedicinei, urmărește medicina explicată educativ.
Ce măsoară, de fapt, un ECG
Electrocardiograma nu măsoară forța cu care bate inima și nici nu o vede. Electrozii lipiți pe piele captează semnalele electrice care coordonează contracția. Aparatul le transformă într-o linie care urcă și coboară în timp.
Cum arată o bătaie normală
Fiecare ciclu are o formă recognoscibilă, cu trei elemente principale:
- unda P, mica ridicătură de la început, care reprezintă activarea atriilor;
- complexul QRS, vârful ascuțit, care corespunde activării ventriculilor;
- unda T, ridicătura de la final, care arată revenirea ventriculilor înainte de bătaia următoare.
Medicul urmărește forma fiecărei unde, dar și intervalele dintre ele, pentru că un impuls care ajunge mai greu sau mai repede decât ar trebui spune ceva despre traseul semnalului.
Ce înseamnă ritm regulat sau neregulat
Ritmul se citește din distanța dintre vârfurile consecutive. Dacă sunt la intervale egale, ritmul este regulat. Dacă distanțele se schimbă, medicul caută motivul. Frecvența, adică numărul de bătăi pe minut, variază natural cu vârsta, condiția fizică, emoțiile, efortul sau somnul, deci o valoare izolată nu spune tot.
Ce nu poți deduce singur de pe monitor
Linia poate părea alarmantă fără să fie. Mișcarea pacientului, un electrod desprins sau un cablu tras creează zgomot care imită tulburări de ritm. La fel, un traseu aparent „curat” nu exclude o problemă, dacă ea apare doar uneori. De aceea medicul combină ECG-ul cu simptomele, examenul clinic și, la nevoie, alte investigații.
Istoricul familial contează
Unele tulburări de ritm au și o componentă ereditară, așa că medicul întreabă adesea dacă în familie au existat leșinuri neexplicate sau probleme de inimă la vârste tinere. Dacă te interesează cum se transmit predispozițiile, citește și despre genetică.
Cum se face o înregistrare în practică
Pacientul stă întins și relaxat, iar asistentul curăță pielea și așază electrozii pe piept, brațe și gambe. Înregistrarea durează puțin și nu doare. Dacă te miști sau vorbești, linia se deformează, de aceea ți se cere să stai liniștit. Unele situații cer o înregistrare mai lungă, purtată pe parcursul zilei, pentru a prinde tulburări care apar doar din când în când.
De ce se compară cu un traseu mai vechi
Medicul compară adesea înregistrarea nouă cu una veche. Fiecare om are un traseu al lui, iar schimbările în timp contează mai mult decât o formă ieșită din tipar. Păstrează deci copiile ECG-urilor și adu-le la consult, alături de lista medicamentelor pe care le iei.
RevistaMedicinei explică astfel de concepte pentru a ușura discuția cu medicul, nu pentru a o înlocui. Dacă înțelegi ce urmărește specialistul, întrebările tale devin mai precise, iar consultul mai util.
Când mergi la medic
Palpitațiile repetate, amețelile, leșinul, durerea în piept sau lipsa de aer cer o evaluare, nu o interpretare personală a unui traseu. Pe RevistaMedicinei înveți vocabularul, dar decizia aparține specialistului. Pregătește-te pentru consult notând când apar simptomele și cât durează.
